Substanțele psihoactive/drogurile

Drogurile sunt substanțe care acționează direct asupra funcțiilor sistemului nervos central. Se mai numesc și substanțe psihoactive sau psihotrope datorită faptului că modifică dispoziția psihică. Noțiunea de drog cuprinde atât anumite medicamente, cât și alcoolul și stupefiantele.

Departamentul Sănătății și Serviciilor Umane al SUA (1980) definea drogurile ca fiind “substanțe chimice a căror utilizare produce modificări fizice, mintale, emoționale și comportamentale” (apud Zlate, 2007). Această definiție sugerează că drogurile sunt folosite nu numai în scopuri terapeutice ci și în scopuri experimentale sau într-o manieră necontrolată și necugetată.

Drogurile sau substanțele psihoactive reprezintă una dintre cele mai răspândite căi de acces la stările modificate ale conștiinței.

Încă din cele mai vechi timpuri,oamenii au căutat diferite metode de a-și altera starea de conștiență cu diverse scopuri-relaxare, stimulare, inducerea sau prevenirea somnului, intensificarea percepțiilor sau chiar pentru a-și produce halucinații.

În 1950, în afară de țigări și alcool, foarte puține droguri erau folosite. Din 1950, consumul de droguri a crescut semnificativ și s-a realizat trecerea de o societate relativ liberă de droguri la o societate consumatoare de droguri. Principalii factori care au contribuit la această creștere a consumului de droguri sunt: utilizarea pe scară largă a tranchilizantelor în tratamentul bolilor mintale și al problemelor emoționale, apariția contraceptivelor orale în anul 1960. De asemenea, în anii 1960-1970, americanii au explorat noi stiluri de viață, au început să caute „senzații” noi. În anii ’80, consumul de droguri a înregistrat o pantă descendentă care a continuat și în anii ’90. Unul din factorii care a contribuit la această descreștere a consumului de droguri a fost creșterea numărului de tineri care consideră folosirea drogurilor, chiar și în scop experimental, dăunătoare.

Dintre toate țările industrializate ale lumii, SUA are cea mai ridicată cotă privind consumul de droguri (Johnson, O’Malley, Bachman, 1992 apud Atkinson et al., 2002)

Multitudinea și varietatea substanțelor psihoactive ridică problema clasificării lor.

·         Sedative

o   Alcool (Etanol)

o   Barbiturice (Nembutal, Secobarbital)

o   Tranchilizante ușoare (Meprobamat, Diazepam)

·         Opiacee(narcotice)

o   Opiul și derivații săi (Codeina, Heroina, Morfina)

o   Metadona

·         Stimulante

o   Amfetamine (Benzedrina, Dexedrina, Metedrina)

o   Cocaina

o   Nicotina

o   Cofeina

·         Halucinogene

o   LSD

o   Mescalina

o   Psilocibina

o   Feniciclidina (PCP)

·         Cannabis

o   Hașiș

o   Marijuana (Atkinson et al., 2002)

Pentru a putea vorbi de o stare de conștiință modificată, una sau mai multe funcții trebuie să difere clar de starea obișnuită de veghe. (Schneider et al.,  1999)

Drogurile afectează comportamentul și conștiința deoarece acționează pe căi biochimice specifice asupra creierului. La consum repetat, un individ poate deveni dependent fizic sau psihic.

Dependența fizică (adicția) se caracterizează prin toleranță și prin simptomul de întrerupere. Toleranța înseamnă că, la consum continuu, individul trebuie să ia doze din ce în ce mai mari pentru a avea același efect. Simptomul de întrerupere înseamnă că dacă folosirea drogurilor este întreruptă,  persoana prezintă reacții fizice și psihologice neplăcute.

Dependența psihologică se referă la nevoia dezvoltată prin învățare. Persoanele care folosesc în mod obișnuit un drog pot deveni dependente de acesta chiar dacă nu dezvoltă o nevoie fizică.