O confuzie des întâlnită este cea între
anxietate şi frică.
În primul rând, în ceea ce priveşte simptomele, frica
este descrisă ca o senzaţie de teamă intensă, corelată cu modificări somatice
şi de tendinţa de “ luptă sau fugi” în timp ce anxietatea este descrisă ca o
stare de grijă,neliniște şi tensiune.
Cu privire la ereditate, Kendler, Heath, Martin şi Eaves
(1986), au descoperit că multe simptome ale anxietăţii se datorează factorilor
genetici, pe când simptomele fricii se
datorează unor surse unice de varianţă genetică (apud Crascke, 2003).
O ultimă diferenţă ar fi aceea că frica reprezintă o
emoţie de bază, pe când anxietatea este o stare. Astfel, mulţi autori din
domeniu sugerează că frica, în calitate de emoţie, e non-cognitivă, la
realizarea ei participând mecanisme primare ale creierului, spre deosebire de
anxietate şi celelalte stări care activează mecanisme superioare ale creierului
şi cogniţia. (ibidem.)
În concluzie, evenimentele din viitor ce provoacă
aversiune sunt asociate anxietăţii, în timp ce frica e caracterizată de
prezenţa stimulului ameninţător, intensitatea ei fiind direct proporţională cu
apropierea acestuia, începând cu o excitare,
anticipare şi răspunsuri de teamă specifice, ajungând la senzaţie de
panică şi teamă intensă în momentul confruntării
.
(Foto: Edward Munch-The Scream)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu