miercuri, 12 martie 2014

Criminali care își ucid familiile

Un nou studiu realizat pe tematica celor care și-au ucis familia arată că majoritatea sunt persoane ale căror motivații diferă de cele ale criminalilor în serie sau ale criminalilor în masă. Acest studiu a fost realizat de cercetători de la Centrul de Criminologie Aplicată de la Universitatea din Birmingham.
Studiul a analizat 71 cazuri petrecute pe parcursul a 30 ani. În 59 dintre cazuri, făptașul era de sex masculin. Mai mult de jumătate din cazuri au avut loc în prima decadă a secolului 21, acest lucru evidențiind o creștere a frecvenței acestui tip de crimă. Majoritatea criminalilor (55 %) aveau în jur de 30 ani. Conform studiului, majoritatea crimelor au avut loc în weekend. David Wilson, directorul centrului susține că acest lucru poate fi explicat de lipsa necesității de a merge la serviciu în weekend sau, în cazul taților separați, poate fi vorba de un factor simbolic întrucât aceștia știu că la sfârșitul weekendului trebuie să ducă copiii înapoi la mame. 71 % dintre criminali erau angajați la momentul comiterii crimei. Cele mai comune metode utilizate erau intoxicarea cu monoxid de carbon și înjunghierea iar locul comiterii faptei era de obicei acasă.
Rezultatele studiului împart acest tip de criminali în: anomici, dezamăgiți, paranoizi și prezumțioși.
Criminalii anomici au o motivație economică. Pentru ei, familia înseamnă succes economic iar crima are loc ca urmare a pierderii slujbei de către tată sau a întâmpinării unor dificultăți financiare. Astfel, familia nu mai are valoare ca și trofeu. Cei dezamăgiți cred că familia lor nu se ridică la nivelul așteptărilor, standardelor sau idealurilor. Criminalii paranoizi considderă că prin acest act își protejează familia, temându-se că cineva sau o organizație încearcă să îi răpească copiii. Cei prezumțioși învinovățesc mamele pentru crima comisă, considerând că acestea nu reușesc să aibă grijă de familie cum ar trebui.
Wilson susține că toate cele patru tipuri de criminali sunt motivate de un concept al masculinității iar actul criminal se constituie a fi o ultimă încercare de a restabili ordinea sau rolul de tată.
Cercetătorii atrag atenția că de multe ori cei care își ucid familiile sunt impropriu catalogați ca fiind criminali în serie sau criminali în masă. Aceștia afirmă că există diferențe în aceste categorii în ceea ce privește motivele sau contextul. De exemplu, spre deosebire de criminalii în masă care, după comiterea faptelor, încearcă să aibă o confruntare cu poliția, 81 % dintre cei care și-au ucis familiile au comis suicid.
Wilson concluzionează că cei care își ucid familiile ar trebui clasificați diferit față de criminalii în serie sau criminalii în masă iar înțelegerea conceptelor de sex-rol și de rol în contextul familial poate duce la explicarea creșterii frecvenței acestui tip de infracțiune în ultimii ani.
Acest studiu urmează să fie publicat în The Howard Journal of Criminal Justice.