Un nou studiu
realizat pe tematica celor care și-au ucis familia arată că majoritatea sunt
persoane ale căror motivații diferă de cele ale criminalilor în serie sau ale
criminalilor în masă. Acest studiu a fost realizat de cercetători de la Centrul
de Criminologie Aplicată de la Universitatea din Birmingham.
Studiul a
analizat 71 cazuri petrecute pe parcursul a 30 ani. În 59 dintre cazuri,
făptașul era de sex masculin. Mai mult de jumătate din cazuri au avut loc în
prima decadă a secolului 21, acest lucru evidențiind o creștere a frecvenței
acestui tip de crimă. Majoritatea criminalilor (55 %) aveau în jur de 30 ani.
Conform studiului, majoritatea crimelor au avut loc în weekend. David Wilson,
directorul centrului susține că acest lucru poate fi explicat de lipsa
necesității de a merge la serviciu în weekend sau, în cazul taților separați,
poate fi vorba de un factor simbolic întrucât aceștia știu că la sfârșitul
weekendului trebuie să ducă copiii înapoi la mame. 71 % dintre criminali erau
angajați la momentul comiterii crimei. Cele mai comune metode utilizate erau
intoxicarea cu monoxid de carbon și înjunghierea iar locul comiterii faptei era
de obicei acasă.
Rezultatele
studiului împart acest tip de criminali în: anomici, dezamăgiți, paranoizi și
prezumțioși.
Criminalii
anomici au o motivație economică. Pentru ei, familia înseamnă succes economic
iar crima are loc ca urmare a pierderii slujbei de către tată sau a
întâmpinării unor dificultăți financiare. Astfel, familia nu mai are valoare ca
și trofeu. Cei dezamăgiți cred că familia lor nu se ridică la nivelul
așteptărilor, standardelor sau idealurilor. Criminalii paranoizi considderă că
prin acest act își protejează familia, temându-se că cineva sau o organizație
încearcă să îi răpească copiii. Cei prezumțioși învinovățesc mamele pentru
crima comisă, considerând că acestea nu reușesc să aibă grijă de familie cum ar
trebui.
Wilson susține că
toate cele patru tipuri de criminali sunt motivate de un concept al
masculinității iar actul criminal se constituie a fi o ultimă încercare de a
restabili ordinea sau rolul de tată.
Cercetătorii
atrag atenția că de multe ori cei care își ucid familiile sunt impropriu
catalogați ca fiind criminali în serie sau criminali în masă. Aceștia afirmă că
există diferențe în aceste categorii în ceea ce privește motivele sau contextul.
De exemplu, spre deosebire de criminalii în masă care, după comiterea faptelor,
încearcă să aibă o confruntare cu poliția, 81 % dintre cei care și-au ucis
familiile au comis suicid.
Wilson
concluzionează că cei care își ucid familiile ar trebui clasificați diferit
față de criminalii în serie sau criminalii în masă iar înțelegerea conceptelor
de sex-rol și de rol în contextul familial poate duce la explicarea creșterii
frecvenței acestui tip de infracțiune în ultimii ani.
Acest studiu
urmează să fie publicat în The Howard Journal of Criminal Justice.
