Parafiliile

La oameni un tip de problemă sexuală atribuită primelor experiențe o constituie perversiunile sexuale sau parafiliile. (DICTIONARUL LAROUSSE: Potrivit definiţiei adoptate de American Psychiatric Association (DSM III, 1989) şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, parafilia se caracterizează prin căutarea regulată a plăcerii sexuale sau a unei excitaţii genitale cu ajutorul unui „obiect" sau situații bizare sau ieșite din comun. Pentru a se putea pune diagnosticul de parafilie, este necesar ca plăcerea sexuală să fie întotdeauna subordonată actului anormal și ca subiectul să fie conștient de caracterul deviant al sexualității sale. Multe persoane prezintă parafilii minore cum ar fi excitarea la un miros particular sau la vederea unui anumit articol de îmbrăcăminte dar alte persoane au parafilii mult mai serioase- întreținerea relatiilor sexuale cu copii sau excitarea prin provocarea unei dureri intense partenerului.

Principalele forme de parafilie: fetișismul, travestismul, exhibiționismul, voieurismul, sadismul, masochismul, pedofilia, zoofilia). 

Nu sunt cunoscute cauzele perversiunilor și nici condițiile ce le favorizează. Persoanele cu astfel de tendinte relatează că simt un impuls irezistibil de a desfășura actul.

Instinctul nu dictează exact comportamentul sexual în toate detaliile sale și nici nu determină alegerea partenerului: de sex contrar sau de același sex. Alegerea sexului pare a fi influențată de relațiile existente în familie, de unele experiențe din prima copilărie și mai ales de condițiile din colectivitățile închise: închisori, internate, viața pe nave. 

Termenul homosexual se atribuie atât bărbaților cât și femeilor dar în general femeile homosexuale sunt numite lesbiene. Mai mulți specialiști sunt de acord cu părerea lui Kinsey conform căreia homosexualitatea nu este o chestiune de alegere strictă, comportamentul homosexual reprezintă un continuum, limitat de atitudinea exclusiv homosexuală și de cea exclusiv heteresexuală, între care se situează combinații variate de comportament sexual. Potrivit unor statistici, doar 4% dintre bărbați sunt exclusiv homosexuali și doar 1-2 % dintre femei sunt exclusiv homosexuale. Unii indivizi sunt bisexuali, întreținând relații cu persoane de ambele sexe.

Deși unii oameni încă mai consideră homosexualitatea ca fiind împotriva naturii, mulți psihologi și psihiatri o consideră o variantă de exprimare sexuală și nu un indicator sau o cauză în sine a bolii mintale. În ciuda cercetărilor relativ numeroase, existaă puține date sigure cu privire la cauzele homosexualității. Cea mai comună părere este aceea că homosexualitatea masculină rezultă din identificarea copilului cu mama. O ipoteză biologică promițătoare este aceea a hormonilor la care indivizii au fost expuși în uter.

Aspectele romantice ale unei relații depind mai mult de sexul individului, decât de orientarea sa sexuală.  Studiile asupra heterosexualității au arătat că bărbații și femeile tinere diferă prin atitudinea lor față de sex: femeile, mai mult decât bărbații, consideră sexul ca o componentă a unei relații de dragoste și, dacă se angajează în relații sexuale premaritale, au doar câțiva parteneri. Aceleași diferențe se relevă și între bărbații și femeile cu orientări homosexuale: lesbienele sunt mai înclinate, comparativ cu bărbații homosexuali, către o relație de lungă durată. De asemenea, lesbienele pun mai mult accent pe aspectele romantice ale relațiilor lor, comparativ cu homosexualii.