Organizarea
ierahică este prezentă în toate grupurile umane. La primate, dominanța
semnifică o probabilitate mai mare de transmitere a genelor, mai ales la
masculi. Femelele trebuie să își dedice timpul și energia puilor astfel fiind
nevoite să-și caute un partener adecvat. În general, femelele sunt atrase de
masculi dominanți. La bărbat, așteptările cu privire la rolul fiecărui gen
arată disocierea sexelor. Cercetările arată că dominarea, competiția și
capacitatea de conducere sunt trăsături masculine, în timp ce capacitatea
redusă de dominare este considerată o trăsătură feminină. Astfel, femeile
agresive și bărbații pasivi sunt evaluați negativ.
Sadalla, Kenrick și
Vershure (1987) au realizat mai multe experimente pentru a demonstra influența
dominanței bărbatului asupra modului în care sunt percepuți în ceea ce privește
atractivitatea. Rezultatele au arătat că
atracția sexuală pentru bărbatul dominant este ridicată în comparație cu cea
față de bărbatul mai puțin dominant. În cazul femeilor, însă, nu există vreo
diferență de percepție acestui aspect, fie că este dominantă sau nu. În ceea ce
privește relațiile durabile, s-a observat că persoanele preferate pentru parteneri
sunt femeia care poate fi dominată și bărbatul dominant.
Astfel, capacitatea de
dominare influențează atractivitatea sexuală a bărbatului dar nu are niciun
impact asupra atractivității sexuale a femeii. Aceste rezultate sunt
compatibile cu teoria evoluției unde putem observa că dominanța potențează
atracția masculilor dar o influențează negativ pe cea a femelelor. Așadar,
putem regăsi, încă o dată, ceva din logica naturii în
evaluările noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu