Este dificil de
explicat fenomenul de amintire a unor evenimente care de fapt nu au avut loc.
În unele situații, acest fenomen poate avea consecințe deosebit de grave:
sistemul juridic are încredere în memoria umană. În fiecare an, în toată lumea,
există foarte multe cazuri bazate doar pe mărturia cuiva care jură că ceea ce
reproduc este exact ceea ce au văzut/auzit.
Totuși, cercetări
din neuroștiințele cognitive indică atât punctele forte cât și slăbiciunile
procesului de reamintire. Memoria este un proces cognitiv ce are legături
puternice cu limbajul. Una dintre sarcinile fundamentale ale creierului atunci
când îndeplinește o activitate lingvistică, cum ar fi de exemplu purtarea unei
conversații, este procesul semantic. În îndeplinirea acestei sarcini, creierul
compară cuvintele pe care le auzim cu cele reamintite din evenimente trecute,
pentru a le recunoaște și pentru a le descoperi înțelesul. Procesul semantic este fundamental pentru
stocarea amintirilor, ajutându-ne să recunoaștem cuvinte și să memorăm anumite
episoade. Totuși acest proces nu funcționează perfect tot timpul. Această lipsă a preciziei în anumite situații
poate da naștere amintirilor false.
Două noi studii
realizate de Kepa Paz-Alonso au fost publicat în Journal of International
Neuropsychological Society și în Schizophrenia Research. Aceste studii au
evidențiat faptul că procesul semantic implicat în recunoașterea cuvintelor la
copii precum și la adulți care suferă de schizofrenie, este mai puțin eficient
decât cel al adulților normali. Unul dintre motive este faptul că la copii, acest
proces nu este încă la fel de automatizat și dezvoltat ca la adulți. Creierul
unui adult, ca urmare a realizării repetate de conexiuni între diferitele zone
ale creierului, a mecanizat procesul de conectare semnatică a noii informații
cu scopul stocării acesteia. Conform rezultatelor obținute de Paz-Alonso, acest
proces este responsabil de probabilitatea mai crescută de a genera amintiri
false în creierul unui adult decât în cel al unui copil. Totuși, același proces
care produce aceste amintiri false este responsabil și pentru o memorie mai
bună.
Așadar, mai degrabă decât un
defect al memoriei, acest fenomen trebuie privit ca prețul ce trebuie plătit
uneori pentru calitățile memoriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu