Dominanță și atracție

Sursă foto

Organizarea ierahică este prezentă în toate grupurile umane. La primate, dominanța semnifică o probabilitate mai mare de transmitere a genelor, mai ales la masculi. Femelele trebuie să își dedice timpul și energia puilor astfel fiind nevoite să-și caute un partener adecvat. În general, femelele sunt atrase de masculi dominanți. La bărbat, așteptările cu privire la rolul fiecărui gen arată disocierea sexelor. Cercetările arată că dominarea, competiția și capacitatea de conducere sunt trăsături masculine, în timp ce capacitatea redusă de dominare este considerată o trăsătură feminină. Astfel, femeile agresive și bărbații pasivi sunt evaluați negativ.

Sadalla, Kenrick și Vershure (1987) au realizat mai multe experimente pentru a demonstra influența dominanței bărbatului asupra modului în care sunt percepuți în ceea ce privește atractivitatea.  Rezultatele au arătat că atracția sexuală pentru bărbatul dominant este ridicată în comparație cu cea față de bărbatul mai puțin dominant. În cazul femeilor, însă, nu există vreo diferență de percepție acestui aspect, fie că este dominantă sau nu. În ceea ce privește relațiile durabile, s-a observat că persoanele preferate pentru parteneri sunt femeia care poate fi dominată și bărbatul dominant.

Astfel, capacitatea de dominare influențează atractivitatea sexuală a bărbatului dar nu are niciun impact asupra atractivității sexuale a femeii. Aceste rezultate sunt compatibile cu teoria evoluției unde putem observa că dominanța potențează atracția masculilor dar o influențează negativ pe cea a femelelor. Așadar, putem regăsi, încă o dată, ceva din logica naturii în evaluările noastre.

(Sursa)

Mirosul și personalitatea.

Mirosul este un simț important în interacțiunile sociale iar recent s-a descoperit că acesta poate oferi chiar  informații cu privire la anumite trăsături de personalitate. Astfel, într-un studiu realizat recent (Assessing Personality Using Body Odor: Differences Between Children and Adults- aprilie 2013), A. Sorokowska susține că mirosul suplimentează informațiile oferite de văz și auz, contribuind la prima impresie cu privire la anumite trăsături de personalitate.

Mirosul reprezintă o variabilă importantă în interacțiunile umane. Există studii care au demonstrat faptul că mirosul unei persoane este implicat în alegerea unui partener ( de exemplu, oferind informații cu privire la compatibilitatea genetică) sau la formarea atașamentului inițial în relația mamă-copil. De asemenea, poate indica nivelul de fertiliate al unei femei sau permite recunoașterea individuală. Mai nou, se pare că mirosul ne poate ajuta la obținerea de informații cu privire la anumite trăsături de personalitate: nevrotism, dominanță și extraversie.  Există anumiți factori care influențează mirosul corporal dar și trăsăturile de personalitate menționate mai sus.

Rezultatele studiului menționat au arătat că atât copiii cât și adulții pot evalua nevrotismul după miros. În rândul adulților s-a descoperit de asemenea o corelație pozitivă între dominanța auto-evaluată și modul în care suntem percepuți de ceilalți, pe baza mirosului.Copiii nu au reușit să evalueze corect această trăsătură în funcție de miros. Nu a fost găsită nicio corelație între miros și extraversie.

Deși insuficient studiată, acest studiu reprezintă o dovadă în sprijinul ideii că mirosul corporal poate oferi informații importante cu privire la trăsăturile de personalitate și că mirosul poate contribui la acuratețea primelor impresii alături de văz și auz.