Caracteristici importante în aprecierea frumuseții unei femei

Bărbații acordă un rol important fizicului și preferă caracteristicile cu o conotație sexuală pronunțată. Franzol și Herzog (1987) au încercat să determine importanța diferitelor criterii în aprecierea atractivității unei femei (bicepși, picioare, talie, buze, ochi, fese, organe genitale, sănătate, condiție fizică, sex-appeal etc). Rezultatele obținute au evidențiat faptul că, în ordinea preferințelor, caracteristicile importante pentru un bărbat sunt: sâni, organe genitale și picioare. Într-o altă cercetare realizată de Wildman și Wildman (197) studenții trebuiau să ordoneze criteriile în funcție de importanță, pe baza unor fotografii ale diferitelor părți ale corpului. 38% au așezat sânii pe primul loc, 24% fesele, 21% organele genitale și 18% picioarele.
Așadar, s-ar părea că criteriile pe baza cărora bărbații apreciază calitățile fizice ale femeilor sunt fondate aproapte în exclusivitate pe atribute sexuale. O posibilă explicație ar fi imperativitatea reproducerii genelor la mascul.
(Sursa)

Despre sexualitate

Meredith Chivers lucrează la Universitatea din Queens și a realizat multiple cercetări pe teme cum ar fi sexualitatea feminină, psihofiziologia sexualității, diferențe de gen, orientare sexuală, funcționarea sexuală, parafilii, identitatea de gen.
Mai jos aveți un filmuleț cu un interviu cu cercetătoarea în care aceasta prezintă rezultatele obținute în diferite cercetări, aducând un răspuns la întrebări privind excitarea sexuală, înnăscut-dobândit în sexualitate, flexibilitatea orientării sexuale și alte teme privind sexualitatea.

Bărbatul frumos

Franzoi și Herzog (1987) au realizat un studiu încercând să determine importanța a diferite criterii în aprecierea atractivității unui bărbat. Aceste criterii făceau parte din diferite categorii: caracteristici morfologice ale corpului (picioare, bicepși, talie), caracteristici ale feței (buze, ochi), caracteristici fizice sexuale (fese, organe genitale) sau caractersitici mai generale (sănătate, condiție fizică, sex-appeal etc).

Astfel, mai multe femei au fost rugate să evalueze importanța fiecărui criteriu. Rezultatele au evidențiat faptul că, atunci când evaluează un bărbat, femeile acordă o importanță crescută picioarelor, ochilor, sănătății, mirosului și feselor.  De asemenea, aspectul morfologic general are un rol în evaluarea atractivității. Structura de triunghi inversat, în care torsul este lat și șoldurile înguste este un alt criteriu de apreciere a frumuseții.

Wildman și Wildman (1976) au cerut unor studente să privească fotografiile nud ale unor bărbați și să clasifice părțile corpului unui bărbat pe care le considerau cele mai stimulante din punct de vedere sexual. Rezultatele au arătat că 89 % dintre femei preferă un penis circumcis, 11 % un penis necircumcisș 46% preferă un piept păros, 46 % un piept cu pilozitate moderată și 8% unul fără păr. În ceea ce privește ordinea preferințelor pentru părțile corpului cele mai stimulante sexual, în 51 % dintre cazuri este vorba despre piept, 23 % despre penis, 17 % despre picioare și 9 % despre fese.

(Sursa)

Dominanță și atracție

Sursă foto

Organizarea ierahică este prezentă în toate grupurile umane. La primate, dominanța semnifică o probabilitate mai mare de transmitere a genelor, mai ales la masculi. Femelele trebuie să își dedice timpul și energia puilor astfel fiind nevoite să-și caute un partener adecvat. În general, femelele sunt atrase de masculi dominanți. La bărbat, așteptările cu privire la rolul fiecărui gen arată disocierea sexelor. Cercetările arată că dominarea, competiția și capacitatea de conducere sunt trăsături masculine, în timp ce capacitatea redusă de dominare este considerată o trăsătură feminină. Astfel, femeile agresive și bărbații pasivi sunt evaluați negativ.

Sadalla, Kenrick și Vershure (1987) au realizat mai multe experimente pentru a demonstra influența dominanței bărbatului asupra modului în care sunt percepuți în ceea ce privește atractivitatea.  Rezultatele au arătat că atracția sexuală pentru bărbatul dominant este ridicată în comparație cu cea față de bărbatul mai puțin dominant. În cazul femeilor, însă, nu există vreo diferență de percepție acestui aspect, fie că este dominantă sau nu. În ceea ce privește relațiile durabile, s-a observat că persoanele preferate pentru parteneri sunt femeia care poate fi dominată și bărbatul dominant.

Astfel, capacitatea de dominare influențează atractivitatea sexuală a bărbatului dar nu are niciun impact asupra atractivității sexuale a femeii. Aceste rezultate sunt compatibile cu teoria evoluției unde putem observa că dominanța potențează atracția masculilor dar o influențează negativ pe cea a femelelor. Așadar, putem regăsi, încă o dată, ceva din logica naturii în evaluările noastre.

(Sursa)

Parafiliile

La oameni un tip de problemă sexuală atribuită primelor experiențe o constituie perversiunile sexuale sau parafiliile. (DICTIONARUL LAROUSSE: Potrivit definiţiei adoptate de American Psychiatric Association (DSM III, 1989) şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, parafilia se caracterizează prin căutarea regulată a plăcerii sexuale sau a unei excitaţii genitale cu ajutorul unui „obiect" sau situații bizare sau ieșite din comun. Pentru a se putea pune diagnosticul de parafilie, este necesar ca plăcerea sexuală să fie întotdeauna subordonată actului anormal și ca subiectul să fie conștient de caracterul deviant al sexualității sale. Multe persoane prezintă parafilii minore cum ar fi excitarea la un miros particular sau la vederea unui anumit articol de îmbrăcăminte dar alte persoane au parafilii mult mai serioase- întreținerea relatiilor sexuale cu copii sau excitarea prin provocarea unei dureri intense partenerului.

Principalele forme de parafilie: fetișismul, travestismul, exhibiționismul, voieurismul, sadismul, masochismul, pedofilia, zoofilia). 

Nu sunt cunoscute cauzele perversiunilor și nici condițiile ce le favorizează. Persoanele cu astfel de tendinte relatează că simt un impuls irezistibil de a desfășura actul.

Instinctul nu dictează exact comportamentul sexual în toate detaliile sale și nici nu determină alegerea partenerului: de sex contrar sau de același sex. Alegerea sexului pare a fi influențată de relațiile existente în familie, de unele experiențe din prima copilărie și mai ales de condițiile din colectivitățile închise: închisori, internate, viața pe nave. 

Termenul homosexual se atribuie atât bărbaților cât și femeilor dar în general femeile homosexuale sunt numite lesbiene. Mai mulți specialiști sunt de acord cu părerea lui Kinsey conform căreia homosexualitatea nu este o chestiune de alegere strictă, comportamentul homosexual reprezintă un continuum, limitat de atitudinea exclusiv homosexuală și de cea exclusiv heteresexuală, între care se situează combinații variate de comportament sexual. Potrivit unor statistici, doar 4% dintre bărbați sunt exclusiv homosexuali și doar 1-2 % dintre femei sunt exclusiv homosexuale. Unii indivizi sunt bisexuali, întreținând relații cu persoane de ambele sexe.

Deși unii oameni încă mai consideră homosexualitatea ca fiind împotriva naturii, mulți psihologi și psihiatri o consideră o variantă de exprimare sexuală și nu un indicator sau o cauză în sine a bolii mintale. În ciuda cercetărilor relativ numeroase, existaă puține date sigure cu privire la cauzele homosexualității. Cea mai comună părere este aceea că homosexualitatea masculină rezultă din identificarea copilului cu mama. O ipoteză biologică promițătoare este aceea a hormonilor la care indivizii au fost expuși în uter.

Aspectele romantice ale unei relații depind mai mult de sexul individului, decât de orientarea sa sexuală.  Studiile asupra heterosexualității au arătat că bărbații și femeile tinere diferă prin atitudinea lor față de sex: femeile, mai mult decât bărbații, consideră sexul ca o componentă a unei relații de dragoste și, dacă se angajează în relații sexuale premaritale, au doar câțiva parteneri. Aceleași diferențe se relevă și între bărbații și femeile cu orientări homosexuale: lesbienele sunt mai înclinate, comparativ cu bărbații homosexuali, către o relație de lungă durată. De asemenea, lesbienele pun mai mult accent pe aspectele romantice ale relațiilor lor, comparativ cu homosexualii.

Motivația sexuală

Motivația reprezintă ansamblul de factori dinamici care determină conduita unui individ sau altfel spus, procesele fizice și psihologice care determină un anumit comportament, îl mențin sau îl stopează.

Nevoia de sex a fost inclusă în lista realizată de către McDougall. Această listă conținea 12 instincte bazale printre care: foamea, nevoia de afirmare de sine sau nevoia de sex.  Henry Murray a clasificat trebuințele în trebuințe primare/viscero-organice (foame, sete, sex, evitarea durerii) și trebuințe secundare (psihogene). Printre trebuințele psihogene se gasește și sexualitatea (nevoia de a se afla într-o relație erotică; cultivarea relațiilor și stimulării de natură sexuală).

Impulsurile sexuale sunt factori motivaționali puternici.  Instinctul sexual reprezintă un motiv neînvățat, comun omului și altor specii.

La alte specii, excitarea sexuală este direct legată de variația nivelurilor hormonale; la om însă hormonii joacă un rol mai puțin important. De exemplu, la șobolani sau cobai castrarea a dus imediat la declinul și apoi încetarea activității sexuale, la bărbații cu cancer testicular, după castrarea chimică cu hormoni sintetici, unii au încetat activitatea sexuală însă alții au continuat să aibă activitate. Deci, androgenul influențează dorința sexuală doar în anumite cazuri. Determinanții majori ai dorinței sexuale la bărbați par a fi factorii emotionali. La toate animalele, de la reptile la maimuțe, castrarea femeii (îndepărtarea ovarelor) a dus la încetarea activității sexuale. Femelele castrate nu mai sunt receptive la masculi și nu răspund avansurilor sexuale. Femeia reprezintă o excepție, după menopauză (când ovarele își încetează funcționarea), dorința sexuală la cele mai multe femei nu se diminuează. De fapt unele femei manifestă chiar o dorință crescută Majoritatea femelelor sunt receptive la avansurile sexuale ale masculilor doar la ovulație când nivelul estrogenului este la nivel maxim. La femei, dorința și excitarea sexuală sunt prea puțin influențate de ciclul de fertilitate fiind afectate mai mult de factorii sociali si emotionali.   Organul cu cea mai mare responsabilitate în reglarea comportamentului și excitării sexuale este creierul. 

Deoarece supraviețuirea a numeroase specii depinde de reproducerea sexuală, natura a făcut relațiile sexuale foarte plăcute și apoi, a adăugat orgasmul ca ultimul ingredient activ pentru a compensa timpul și efortul investite.

Trebuințele de natură sexuală diferă mult de la o persoană la alta, așa cum diferă și nevoia de hrană sau de somn. După medici, ritmul normal necesar de trăire a voluptății depline variază de la 1 la 7 ori săptămânal.

Sexualitatea este un motiv social-  satisfacerea lui implică și un alt organism.

Comportamentul sexual este influențat foarte mult de societate, de concepția existentă despre interesele și îndatoririle bărbatului și ale femeii. Separarea de celălalt sex duce la o diminuare a libidoului (cei ce trăiesc în mănăstiri izolate.)

Comportamentul sexual uman este puternic determinat de societate. Fiecare societate impune unele restricții comportamentului sexual. (ex incestul) Alte aspecte ale comportamentului sexual- activitatea sexuală la copii, masturbarea, homosexualitatea, relațiile sexuale premaritale-sunt permise în funcție de societate și în grade diferite. În culturile primitive, comportamentul sexual avea limite foarte largi de acceptare. De ex în triburile Chewa din Africa se considera că în lipsa unei exersări sexuale, copiii lor vor fi incapabili la maturitate să aibă urmași. În triburile Sambia din Noua Guinee a fost instituționalizată bisexualitatea –de la pubertate până la vârsta căsătoriei, băieții trăiau împreună, fiind angajați în practici homosexuale. Pe de altă parte, societățile foarte restrictive încearcă să controleze comportamentul sexual al preadolescenților și să nu informeze copiii despre sex . Populatia Cuna, din America de Sud era de părere că un copil trebuie să fie total ignorant cu privire la sex, până la vârsta căsătoriei; nu li se permitea nici măcar să privească un animal care năștea. La populația africană Ashanti, relațiile cu o fată care nu a trecut ritualurile pubertății se pedepsea cu moartea ambilor participanți. 

(Sursă foto)