Termenul „feromon”
desemnează subtanța emisă de un individ pentru un alt individ, susceptibilă de
a-i afecta acestuia comportamentul, în mod inconștient. Martha McKlintock este
una dintre primele cercetătoare care a demonstat efectul feromonilor asupra
omului. Înaintea acestor experimente, s-a observat că femeilor de la paza de
coastă care trăiau împreună mai multe luni li se sincroniza ciclul menstrual la
o diferență de 4 zile. Cercetătoarea a adus dovada științifică a acestui fapt(1971).
Astfel, aceasta le-a cerut unor fete ce locuiau la cămin, câte două în cameră,
să noteze datele și durata ultimelor menstruații. S-au înregistrat ciclurile
fetelor și ale prietenelor apropiate și s-a consemnat de câte ori se aflau în prezența
băieților. S-a observat un efect de sincronizare la prietenele apropiate sau la
fetele care locuiau împreună în cameră. S-a demonstrat de asemenea și că
prezența unui bărbat are un efect asupra duratei ciclului. Astfel, în cazul
fetelor care întâlneau mai des un bărbat, durata ciclului se diminua, ceea ce
însemnă că, pe o perioadă lungă de timp, probabilitatea de procreare crește
prin înmulțirea numărului de cicluri menstruale. Alte cercetări au confirmat
acest fapt, arătându-se chiar că simplul contact cu haine purtate de bărbați
are același efect (Culter et al., 1986). Ackerman (1991) a arătat că femeile
private de prezența masculină ajung la pubertate mai târziu. Thorne și
colaboratorii săi (2002) au arătat că femeile care intrau în contact cu
feromoni masculini apreciau pozitiv atracția chipurilor bărbaților din
fotografiile ce le erau prezentate. Nu doar femeile resimt influența
feromonilor. Bărbații care au o relație stabilă cu o femei observă că barba le
crește mai repede.
Feromonii sunt
capabili să producă anumite efecte asupra omului. Astfel, deși nu suntem
animale, evoluția noastră nu a putut anula încă influența acestor molecule.
