Managementul clasei de elevi

Theodore Bernard de Heuvel- The classroom

Managementul clasei de elevi poate fi definit ca fiind un termen folosit de profesori pentru a descrie procesul prin care se asigură că lecția decurge normal în ciuda unor comportamente disruptive.

Mai jos sunt câteva tehnici, idei, resurse și sfaturi pe care profesorii le pot folosi pentru a-și îmbunătăți abilitățile de management al clasei.

Începerea anului în forță

Mulți profesori fac greșeala de a începe anul școlar cu un plan slab elaborat sau chiar fără niciun plan. Este mult mai ușor să înceapă în forță, urmând ca pe parcurs să se mai relaxeze decât să înceapă ușor și să ceară apoi disciplină. La începutul anului, elevii evaluează situația și iau la cunoștință lucrurile  care le sunt permise. Începerea anului în forță oferă profesorului control și flexibilitate.

Corectitudine

Elevii sunt primii în a recunoaște „favoriții” profesorului. Acest lucru poate fi periculos deoarece poate conduce la  probleme cauzate de ceilalți elevi. Profesorul ar trebui să își trateze toți elevii într-un mod imparțial și să se asigure că sunt cu toții implicați în lecție. Fără corectitudine, chiar cele mai bune tehnici și metode de predat se vor dovedi a fi nefolositoare.

Calm în caz de incidente

Elevii de multe ori amplifică reacția profesorului la incidente, așadar acesta din urmă trebuie să fie pregătir să reia lecția cu calm și rapiditate. O glumă sau un comentariu interesant pot fi tehnici utile de a capta din nou atenția elevilor și de a realiza tranziția înapoi la material. Organizarea lecțiilor în jurul unor obiective poate ajuta la păstrarea concentrării elevilor și prevenirea întreruperilor.

Așteptări ridicate

Profesorul trebuie să se aștepte ca elevii să se comporte într-un mod acceptabil nu ca aceștia să întrerupă sau să aibă un comportament necorespunzător. Acest lucru trebuie transmis prin modul de comunicare cu elevii. La începerea zilei, profesorul ar trebui să le transmită așteptările lui elevilor astfel încât aceștia să-și cunoască obiectivele. Nu este niciodată prea devreme pentru a încuraja elevii să se comporte responsabil. Aceștia trebuie să fie conștienți de consecințele (atât pozitive cât și negative) ale acțiunilor pe care le întreprind.

Motivare pentru comportamente pozitive

Motivarea elevilor prin recompense precum o zi fără temă, vizionarea unui videoclip, înghețată sau timp acordat anumitor activități îi poate ajuta pe aceștia oferindu-le un scop. De asemenea, un alt avantaj al acestor recompense poate fi faptul că elevii le cer socoteală celor care nu se comportă cum trebuie și stigmatizează comportamentele negative.

Planuri suplimentare

Profesorul trebuie să se asigure mereu că are activități disponibile pentru a acoperi orele de curs. Este preferabil ca acesta să aibă anumite activități de rezervă care pot fi folosite în cazul în care lecția se termină mai repede. Nu este recomandat ca elevii să realizeze că nu mai sunt activități planificate înainte de finalul lecției.

Plan disciplinar clar exprimat...cu consecințe

Profesorul trebuie să le explice foarte clar elevilor măsurile disciplinare. Orice indiciu de ambiguitate lasă loc de scuze. Elevii trebuie avertizați atunci când sunt pe cale de a încălca o regulă. Comunicarea directă este esențială în a stabili reguli și în a explica responsabilități dar și atunci când se discută un comportament considerat a fi negativ. Eșecul în a comunica direct scade impactul disciplinei și poate duce la punerea sub semnul întrebării a autorității profesorului.

Focalizare pe relații

Un profesor care poate realiza o conexiune pozitivă cu elevii lui va ajuta la comportamentul adecvat al acestora întrucât va fi privit ca un prieten. Folosirea întărirea pozitivă pentru a construi o reputație oferă elevilor certitudinea că profesorul crede în ei. De asemenea, investirea în relația cu părinții elevilor se poate dovedi de un real folos deoarece poate anticipa anumite probleme ce se pot ivi atât la școală cât și în afara ei.

Grijă la confruntări

Confruntarea cu elevul nu trebuie să îl umilească pe acesta și este preferabil să nu aibă loc în fața celorlalți colegi. O situație nefericită de acest gen poate duce la perceperea profesorului de către elev ca fiind un inamic. Acest lucru are ca efect amplificarea comportamentelor negative.

Răbdare și exercițiu

Nu întotdeauna totul merge bine de la început. Profesorul nu trebuie să-și piardă calmul și să se îngrijoreze ci să continue să încerce.

(Sursa)

Creativitatea în predat

Mare parte din munca necesară într-o clasă constă în a oferi studenților spațiul, abilitățile și materialele pentru a explica cine sunt și ce știu. Ideea că studenții învață de la profesori poate fi de multe ori incorectă: învățarea depinde foarte mult de accesul studentului la propria capacitate de a se învăța pe sine. Rolul profesorului ar putea fi văzut deci în a le oferi libertatea să învețe, să își cultive creativitatea și în a crea o atmosferă care promovează încrederea în capacitatea lor de a învăța.

Nell Irvin Painter

Un exemplu în acest sens este povestea unei tinere studente la Princeton. Ajunsă acolo în primul an, aceasta se simțea mai slab pregătită decât colegii ei și luase în considerare posibilitatea de a renunța la facultate. Motivul pentru care acest lucru nu s-a întâmplat a fost un simplu gest realizat de un profesor foarte bun, Nell Irvin Painter. Aceasta și-a început cursul nu prin a-și arăta cunoștințele superioare stabilindu-și astfel poziția de putere în cadrul orelor ci prin a le sugera elevilor ca înainte de a discuta pe tema unei cărți, cu toții, împreună, să învețe cuvintele dificile din acea carte, asigurând astfel că toții studenții vor avea un limbaj comun. Astfel, Painter a plecat de la prezumția că nu poate ști cu siguranță ce cunosc și ce nu cunosc studenții ei și că cea mai bună strategie este să încerce să îi aducă pe aceștia la un limbaj comun.

D.W. Winnicott este faimos pentru teoria relațiilor obiectuale și pentru munca sa cu adolescenții cu probleme însă acesta a vorbit și despre creativitate care, după cum afirma, face ca viața să merite trăită.

În contrast cu asta (creativitatea) este o relaționare cu realitatea de tipul conformismului. Conformismul aduce cu sine un simț al inutilității pentru individ și este asociat cu ideea că nimic nu contează și că viața nu merită trăită. 

Acest pasaj este relevant întrucât predatul este, într-o oarecare măsură, un exercițiu de obținere a conformismului. Profesorii creează liste de obiective, insistă ca studenții să fie într-un anumit loc la un anumit moment și să rămână acolo până când le este permis să plece, acordă note în speranța că anumite lucruri vor fi realizate până la un termen limită și având o anumită calitate, creează rubrici astfel încât toată lumea să primească o notă care să adere la un set similar de standarde, fără a lua în considerare interesele studenților. Și totuși, procedând în acest mod, se asigură că studenții au învățat cu adevărat ceea ce le-a fost predat? Sau, și mai important, conștientizează ei modul în care ceea ce învață le este necesar în realitate? O serie de studii sugerează că deseori răspunsul este nu.

Winnicott sugerează ca modelul de învățământ profesor-»student-»angajator  să fie înlocuit  cu un model pedagogic în care profesorul oferă materialele și apoi asistă studentul în înțelegerea a ceea ce cunoaște deja. Obiectivul dorit ar fi creșterea capacității de a trece de la dependență la autonomie, într-o atmosferă de respect și afecțiune. Astfel schema ar deveni:

(Profesor «-»student)= învățământ-»creativitate/societate/cultură

În următorul citat de Winnicott, psihoterapia a fost înlocuită cu predatul iar pacientul cu studentul:

D.W. Winnicott

Predatul nu înseamnă să realizezi interpretări apte și inteligente; înseamnă să dai înapoi ceea ce studentul aduce cu sine... dacă realizez asta destul de bine, atunci el își va găsi propriul sine și va putea să existe și să se simtă real. Să te simți real înseamnă mai mult decât să exiști, înseamnă să găsești o modalitate de a exista ca tine însuți și să ai un sine în care să te poți retrage pentru a te relaxa.

Plasarea creativității studenților în centrul strategiei pedagogice revelează ariditatea intelectuală a politicilor curente de educație din multe instituții de elită precum și din instituții publice, care sunt de fapt strategii de a forma muncitori competenți și docili când de fapt ar trebui să ajute la formarea unor cetățeni conectați la propria umanitate.

*Nell Irvin Painter (n. 1942) este un istoric american. 

*Donald WoodsWinnicott (1896-1971) a fost un pediatru și psihanalist englez care a avut influențe semnificative în ceea ce privește teoria relațiilor obiectuale. 

 (Sursa)